1. Filioque
Potrivit dumnezeiestii Descoperiri, Dumnezeu Se distinge in Trei Persoane, Care sunt de o fiinta, de o cinste si de o putere. Dar nu exista trei Dumnezei, ci Unul. Fiecare Persoana are o insusire deosebita, care arata modul diferit al existentei Sale: Tatal este nenascut (este unicul inceput si izvor al Dumnezeirii); Fiul este nascut (Se naste din Tatal “mai inainte de toti vecii”); si Duhul Sfant este purces (nu este fara de nastere, dar nici se naste, ci purcede din Tatal “inainte de toti vecii”).
Simbolul Credintei, care a fost alcatuit la Sinoadele I si II Ecumenice (325, 381) marturiseste credinta “intru Duhul cel Sfant, Domnul, de viata Facatorul, Care din Tatal purcede”, urmand cuvintele lui Hristos: “Cand va veni Mangaietorul…Duhul adevarului, Care de la Tatal purcede…”Ioan 15,26. Sinodul al III-lea Ecumenic din 431 (prin canonul 7) interzice categoric orice adaos ori scoatere din Sfantul Simbol.
Francii insa, vrand sa inteleaga cu logica omeneasca fiinta lui Dumnezeu, au rastalmacit cuvintele lui Hristos, dispretuind Sinoadele Ecumenice, si au adaugat in Simbol, dupa propozitia “Care din Tatal purcede…”, cuvantul Filioque (adica si de la Fiul), ceea ce inseamna ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul. Prin acest adaos se creeaza problem teologice de nesolutionat si denaturari grave ale credintei cu consecinte in viata Bisericii. Mai concret:
Se introduce in Sfanta Treime doua principii (inceputuri). Adica reiese existenta a doi Dumnezei principali (Tatal si Fiul) si a unuia secundar (Duhul Sfant). In felul acesta survine dizolvarea totala a dogmei treimice. “Dumnezeul Treimic” al papistasilor nu mai este Dumnezeul cel adevarat, ci un dumneazeu fictive si inexistent.
Duhul Sfant este subestimat si inlaturat din viata Bisericii si a crestinului. Astfel Biserica este lipsita de caracterul ei harismatic dat de Duhul Sfant, aspira la impunere sociala si la autoritate lumeasca, isi accentueaza exagerat latura organizatorica si lumeasca. La randul sau, crestinul nu mai are drept scop propria innoire launtrica si cunoasterea lui Dumnezeu, care se realizeaza numai prin Duhul Sfant, ci se limiteaza la imbunatatirea morala si la o imitare exterioara a lui Hristos.
In sfarsit, dependent Sfantului Duh de Fiul a dat posibilitatea Romei sa sustina cu tarie ca in lume numai papa, ca reprezentant al lui Hristos, are puterea sa imparta darurile pe care Duhul Sfant le daruieste Bisericii1.
Sursa: Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si dumnezeu – papismul ieri si azi,
Chilia „Buna Vestire”, Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos
––––––––––
1 – Uneori, mai ales in tarile ortodoxe, papistasii rostesc Crezul fara Filioque. Lucrul acesta se face din motive propagandistice, iar nu fiindca pentru ei Filioque a incetat sa mai fie considerate o dogma de credinta esentiala. De altfel, stergerea acestui cuvant din Sfantul Simbol nu are nici o insemnatate daca nu este inlaturata si teologia scolastica care l-a creat pe Filioque si toate celelate erezii papale.
Tinerii Crestin Ortodocsi 
2 decembrie 2011 at 21:46
[…] vreme ce prin ereziile Filioque si a harului creat, Sfantul Duh a fost scos din structura Treimii si intreaga Dumnezeire Treimica a […]
26 februarie 2012 at 02:43
Pentru dezastrul, profetit biblic de altfel, (dez)orientarii de astazi a omenirii, criza valorilor si a organizarilor sociale (de sistem) in urma umanismului, a secularizarii, a modernismului, a globalizarii si a post-modernismului anarhic (care de fapt reprezinta reluarea intr-o forma noua a unor erezii si anomalii vechi in istorie), papismul (catolicism este incorect spus) are o grea vina, deoarece a introdus erezia Filioque in credinta adevarata revelata oamenilor de catre Dumnezeu-Cuvantul, din cauza trufiei Romei, care s-a despartit de biserica lui Hristos (considerandu-se prea puternica in planul lumesc).
<> (Vasile Catalin Tudora : Filioque-iota teologiei secolului XX)
Astfel, subordonarea Persoanelor-Ipostas Dumnezeiesti de catre Sfinta Treime, pe care o face papismul, fara sa tina seama ca fiecare Persoana-Ipostas contine Firea-Fiinta Dumnezeiasca, sau Sfanta Treime, Intreaga, ca este Unul Dumnezeu Intreg in fiecare Ipostas-Persoana, papismul a generat in credinta impresia Unui Dumnezeu oarecum impersonal (sau mai putin personal) si organizat ierarhic, rezultand o falsa relationare intre Persoanele-Ipostas ale Sfintei Treimi. Aceasta erezie, provenita din Filioque, numita erezia trinitara, a sablonat, adica a conditionat mintea teologilor, a filozofilor, a artistilor, a juristilor, a ganditorilor, a sociologilor, chiar si a tehnicienilor, a inginerilor, a savantilor papismului, carora li s-a parut astfel firesc sa subordoneze si persoana-ipostas lumeasca „firii lucrurilor”, adica sistemului social gandit si proiectat, decretat si impus de cei enumerati mai sus, in temeiul intelegerii lor eretice a Lui Dumnezeu . Impactul proiectiei deformate de gandire si aplicarea in forta a acestei erori, a papismului, care domina lumea militar si economic, s-a repercutat in toata lumea, impunandu-se chiar si in lumea pagana si influentand toata gandirea lumii, indiferent de credinta, influentand chiar si popoarele din spatiul ortodox. Deci, intr-o lume cazuta din cauza pacatului originar, in care este mai greu sa cladesti decat sa distrugi, mai greu sa nasti decat sa omori, mai greu sa intelegi adevarul decat sa-l desfiintezi, etc., s-au mai suprapus in ultimul mileniu si cliseele eronate de gandire lumesti generate de erezia filioque, care au generat o societate omeneasca in care „firea lucrurilor” (adica sistemul) striveste persoana (ipostasul) si valoarea acesteia. Persoana nu a mai contat, nici faptul ca este unica si irepetabila (nu s-a mai nascut si nu se va mai naste vreodata alta identica). Au aparut in societatea umana erorile gandirilor papiste sablonate : sistemul piramidal ierarhizat, legile specifice acestuia cu cercetarile social-manageriale, productia de masa, standardizarea, etc., sistemul izolandu-se de persoanele care-l alcatuiau a devenit schizofrenic. Avand dominatie si putere lumeasca, eroarea sistemica s-a generalizat peste tot in lume, indiferent de credinte. Au contribuit masiv si umanismul (omul in centrul atentiei, inlocuindu-L pe Dumnezeu), secularizarea, fascismul si comunismul, emanciparea, modernismul, globalizarea, post-modernismul si incurajarea sistemelor anarhice si a pseudo-valorilor. Evident ca lucrurile au luat-o razna progresiv: din papism s-au desprins protestantii (erezie din erezie), din protestanti s-au desprins neo-protestantii (erezie din erezie din erezie), au mai aparut vechile erezii in forme noi, moderne, influentele pagane si ecumenismul (a-tot-erezie). Acestea s-au acordat si s-au adaptat tot mai bine transformarilor sociale descrise mai sus si au generat noi transformari sociale, ale caror urmari se vad deja si se vor vedea in viitor (probabil mai intai se produce o babilonie, o amestecatura, apoi se ajunge la anarhie pana la exasperarea tuturor, pana la aparitia unui fals salvator care va urmari sa-i controleze, sa-i cearna si sa-i stapaneasca pe toti). Daca dintr-o eroare aparent minora* a rezultat atata dezordine in lume, este infiorator sa ne gandim unde va ajunge lumea, stiind ca protestantii, neoprotestantii, paganii, ateii si chiar unele organizatii demonice au putere financiara si “proiecteaza” si ei sisteme ale viitorului omenirii, incercand sa se “armonizeze” cu lumea si sa se integreze. Procesul este in desfasurare si considerat legitim d.p.d.v. al “corectitudinii politice”, iar erorile sunt “motivate” cu devize gen “omenirea cauta sa se auto-defineasca, sa se regaseasca…” sau inselarea cu “iubirea aproapelui este prioritara formei credintei” **.
Dar, oare cum ar fi evoluat o lume care s-ar fi impus drept, fara influenta din filioque si fara alte erezii pe care le-au adaugat papistii in ultimul mileniu, intelegand ca persoana este reprezentanta umanitatii si umanitatea este formata din toate persoanele acestea unice si irepetabile si reprezentata de fiecare din ele (acel “macrocosm in microcosm”, universul continut intr-o unitate***). Poate ca am fi avut o lume a mestesugarilor dichisiti, a lucratorilor credinciosi, care exceleaza cu rabdare si cu pasiune, ca iconarii sau ca si curelarul pe care l-a intalnit Sfantul Antonie, o lume a artistilor si a ganditorilor si a functionarilor care doresc sa le impartaseasca confratilor din cunostintele si experienta lor, in care am fi pus accent nu pe consum ci pe lucrul in sine si pe lucrare, in care ne-am fi straduit cu totii sa lucram unul pentru celalalt pana suntem multumiti, o lume in care sa daruim fiecare celuilalt cu bucurie si cu pretuire tinand cont de dorintele, de unicitatea si de gusturile personale ale fiecaruia asa cum ne place sa se tina cont de personalitatea noastra, de propriile preferinte, evitand uniformizarea, standardizarea, productia pe banda rulanta, evitand ineptia concurentei si servirea “la gramada”, fara sa urmarim castigul banesc ci multumirea aproapelui.
Drumul pe care merge omenirea se poate numi “din eroare in greseala, pana la tinta finala”, conform gandirii ortodoxe in acord cu Hristos (Care ne spune ca lumea aceasta cazuta este sub stapanirea duhului celui rau si viclean), explicandu-se astfel si prosperitatea societatilor eretice (cazute), care au fost si sunt “ajutate” de duhurile rele ale „razboiului nevazut”, care impinge lumea spre finalul biblic. Doamne miluieste-ne !
– – – – – – – – – – – – – – – –
* Mai in gluma, mai in serios, sa ne intrebam ce inseamna o greseala minora ? Demult, primii oameni au muscat dintr-un mar si iata ce s-a intamplat cu omenirea..
** “Orb pe orb duce in groapa”. Deci, daca ne iubim semenii ca pe noi insine, trebuie sa le aratam Adevarul, Calea dreapta si nu sa-i ingaduim “cu iubire si bunavointa” in inselare.
*** Universul reprezentat intr-o unitate se releveaza cel mai simplu in modelul matematic al dreptei numerelor reale, in care segmental de dreapta al unei unitati are o infinitate de numere (valori), la fel ca si dreapta reala.