Category Archives: nespecificat

Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

Nevoinţa duhovnicească – Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul

Gândurile omului arată starea lui duhovnicească

–  Părinte, cum se face că doi oameni văd în mod diferit acelaşi lucru?
–  Toţi ochii văd la fel de curat? Pentru ca cineva să vadă curat trebuie să aibă ochii sufletului său foarte sănătoşi, căci numai atunci are curăţia lăuntrică.
–  Părinte, de ce uneori aceeaşi împrejurare unul o consideră binecuvântare iar altul nenorocire?

Fiecare o explică potrivit cu gândul său. Orice lucru îl poţi vedea fie din latura lui bună, fie din latura lui cea rea. Am auzit următoarea întâmplare: la o mănăstire care se afla lângă un sat aveau rânduială să facă vecernia şi utrenia la miezul nopţii. La slujbe mergeau şi mireni, pentru că mănăstirea era înconju­rată de case care cu timpul se zidiseră acolo. Odată un frate începător şi-a uitat chilia sa deschisă şi a intrat în ea o femeie. Când a aflat l-a apucat mâhnirea şi s-a tul­burat. O, s-a spurcat chilia! înfricoşător lucru, s-a pier­dut lumea! Ia spirt şi stropeşte pe podea, apoi îi dă foc, ca s-o dezinfecteze! Puţin de n-a ars mănăstirea. Şi-a ars duşumeaua chiliei, însă gândul nu şi l-a ars. Pe acela trebuia să-l ardă, pentru că răul se afla în el. Dacă şi-ar fi pus gândul cel bun în minte, spunându-şi că femeia a intrat în chilia lui din evlavie, ca să se folosească, ca să primească har şi să se nevoiască şi ea acasă, s-ar fi schimbat duhovniceşte şi ar fi slăvit pe Dumnezeu.

Citește în continuare


Iepurasul de Paste si noi

Motto„Iepuraşul mustăcios e de Paşte norocos,
nu-ţi lasă cadou în ghete, are el alte secrete:
pasca, oul înroşit, cozonacul, mielul fript şi un Paşte Fericit!”
(urare „tradiţională” de sezon)

Suntem în Postul Mare. Mai sunt mai puţin de două săptămâni până la Înviere. Cu o mare grijă faţă de cumpărători, negustorii au început deja să-şi vândă marfa, specială pentru „Sfintele Sărbători” – cu varianta „Sfintele Sărbători de Paşti”. Dacă, cumva, am fi picat chiar acum pe planeta Pământ şi ne-am fi întrebat ce sărbători sunt acestea, atunci cu siguranţă că am fi aflat lucruri, pe care noi cei de acum nu le mai observăm, nu le mai vedem, cu care ne-am obişnuit, dar care sunt cu totul pierzătoare pentru noi.

Aşadar, sărbătorile care urmează încep să se întrezărească: apar iepuraşii, din ce în ce mai des, pe firmele luminoase – cu variante multiple: domni cu urechi de iepuraşi, domnişoare dezbrăcate cu aceleaşi urechi care însă seamănă mai mult cu nişte „corniţe”, sau chiar iepuraşii coloraţi, frumoşi şi pufoşi (la fel cum colorate sunt revistele cu iepuraşi, cu plai şi cu boi). Toate acestea sunt, după cum spune lumea, „haioase”. Deci, este o sărbătoare cu iepuraşi. Au apărut însă şi puişorii de găină, desigur gălbui şi desigur tare frumoşi şi pufoşi. Nu este nici o îndoială, la această fotografie trebuie adăugate şi ouăle colorate: roşu, galben, verde, albastru şi restul culorilor. Dacă mai punem că mirosul acestor sărbători se bazează pe miel – cu variantele ciorbă şi la cuptor – atunci vom începe să înţelegem cât de importantă şi în acelaşi timp animalieră este această sărbătoare sau „Sfintele Sărbători de Paşti”. Citește în continuare


Venirea sfintilor

Cu bucurie va anuntam de venirea sfintelor moaste la Paraclisul Sfantul Ioan Gura de Aur* chiar de ziua Sfantului Ierarh Calinic [11 aprilie]. Sfintii i-am trecut in ordinea praznuirii lor, urmati de sfintii necunoscuti care nu au data de praznuire [se praznuiesc in Duminica 1 dupa Rusalii, a Tuturor Sfintilor].

Sfintele moaste se scot spre inchinare dupa fiecare slujba. Citește în continuare


Serioja

Odată am intrat la un părinte şi, avînd acela nişte oaspeţi, s-a iscat vorbă preţ cam de o oră. La un momendat, părintele a zis că în Anglia este un oarecare arhimandrit care nu ştiu cum a făcut  că occidentalii s-au îndrăgostit de ortodoxie. I-am zis că pe acest arhimandrit îl cheamă Sofronie şi că pricina pentru care a sedus a fost aceea că a trăit o ortodoxie vie, lipsită de şabloanele noastre catolicizate, că se rugau simplu, cu cuvintele lor, pentru că nici nu aveau cărţi  de rugăciuni în engleză.

După ce ne-am luat rămas bun, m-a ajuns la poartă unul din cei care a asistat la discuţie, dar care nu a zis nimic. Un tip înalt şi puternic. Primele lui cuvinte au fost: “Părinte, părinte, chiar putem să ne rugăm cu cuvintele noastre?”. “De ce nu ?”, zic. “Eu tot aşa m-am gîndit, eu de multe ori mă rog aşa. Se poate să merg lîngă dumneavoastră?”. “Hai”, zic. “Eu sînt omonoveţ (din trupele speciale), a început el, am fost şi în garda preşedintelui, dar acum păzesc “Grand Hall-ul”. Părinte, dar din psaltire e bine de citit?”. “Sigur că-i bine “Eu tot aşa m-am gîndit, eu citesc psaltirea cînd am oleacă de vreme şi simt că mă uşurează. Părinte, eu cînd am venit în Chişinău cu nevasta şi fetiţa, aveam 270 de lei pe lună (cam 20 de dolari), dar m-am rugat la Maica Domnului, aşa cum pot eu, şi amu am 2000 în mînă, şi mulţumesc.”

Sursa: Dragostea care ne smintește, ierom. Savatie Baștovoi


Despre milostenie

Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată. De-i poti ajuta, ajută-i. Si chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei. Iar dacă ai, dă. Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. Fă tot ce poti.
Nu-i da prea mult, ca să nu-ti pară rău. Dar să nu-i judeci niciodată. Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei… Si dacă dai, să fugi cât poti de mândrie. Ei, parcă cine stie ce am făcut! Au fost sfinti care-si dădeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut? Citește în continuare


Pomenirea celor dragi

Uneori ne lipseste forta necesara concentrarii duhului in rugaciune; vrem sa ne rugam, dar ne simtim prea slabi; inima ne e sfasiata, iar duhul sovaielnic. Imaginati-va un lac linistit peste care sufla o briza usoara… Toata suprafata lacului freamata in bataia vantului si nu mai oglindeste nici cerul, nici pamantul; cat priveste insa adancurile, ele raman calme, caci nu sunt atinse de aceasta briza. Adeseori si noi suntem ca acest lac: adancurile noastre raman limpezi si linistite, dar la suprafata se dezlantuie o asemenea involburare, incat nu mai avem posibilitatea de a ne aduna gandurile si sentimentele. Ce-i de facut?
Citește în continuare


Recunostinta

„Pe cînd şedeam noi în Mănăstirea lui Arselan, iată într-o zi un arici mare şi-a adus puiul mic pe care-l ducea în gură, căci era orb, şi l-a pus la picioarele bătrînului. Cînd a văzut cuviosul că era orb, s-a aplecat la pămînt şi făcînd tină a uns ochii lui şi îndată a văzut. Şi apropiindu-se mama ariciului a sărutat urmele bătrînului şi, luîndu-şi copilul pe care-l aduse, a plecat săltînd.

A doua zi, însă, iată mama ariciului aduce bătrînului în gura ei o varză mare trăgînd-o cu mare greutate şi, surîzînd, cuviosul îi zice: „De unde ai adus-o? Desigur ai furat-o din grădinile părinţilor, eu însă nu mănînc lucruri furate. Du-te şi pune-o de unde ai furat-o”.

Şi ruşinîndu-se, animalul a luat varza şi a dus-o în grădina de unde o luase”.

Sursa: Patericul Sinaitic, Dimitrios G. Tsamis, Traducere Preot Profesor Dr. Ioan Ică, Ed. Deisis, Sibiu, 1995, p. 128